Sunt oare singura care are mustrari de constiinta?Nu mai exista oameni carora sa le para rau ca au gresit,ca au ranit?
Nu ma laud,dar sunt un om cu un suflet prea mare si pt asta in loc sa am de castigat,am de suferit.Nu mai stiu de mult ce este aceea "demnitate",am renuntat de mult la tot ce era uman in schimbul unui sarut murdar de minciuni.
Mi-am cerut scuze si cand am fost jignita.Am facut multe greseli..am iertat mai mult decat trebuia,am inchis ochii prea mult si am strans din dinti la durere,am zambit cand trebuia sa plang...M-am schimbat!Sunt un om prea lovit ca sa mai stau cu fruntea sus in fatza vietii.
Nu ma voi razbuna!Nu.Inca mai am..tupeul,sa sper ca imi va fi bine.
De ce nu pot sa pastrez ce iubesc?Mi-e frica sa o iau de la capat,mi-e frica sa mai sufar cum am suferit..
Ma rog,o sa ma schimb...deja ma schimb!O sa fie urat >:)
P.S.:Imi "place" sprijinul tatalui meu..daca as putea sa il omor acum,n-as ezita :)
Posted in
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu